Clauza privind restituirea creditului in franci elvetieni, fara a se lua in considerare o eventuala pierdere in urma riscului de schimb valutar, si care, poate fi impusa imprumutatilor, constitue o clauza abuziva, considera Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza Ruxandra Paula Andriciuc si altii/Banca Romaneasca SA.

Institutiile bancare au obligatia sa prezinte in contractele de credit, posibile variatii ale cursurilor valutare de schimb si sa informeze consumatorul astfel acesta sa fie in masura sa evalueze consecintele economice in ceea ce il priveste.
Informatiile oferite de banca ar trebui sa priveasca atat posibilitatea aprecierii cat si a deprecierii valutei in care va fi contractat imprumutul dar si impactul pe care l-ar putea avea cursul de schimb valutar asupra dobanzii si a ratelor imprumutatului.

In anii 2007, 2008 mai multe persoane, care obtineau venituri in RON, au achizitionat credite in CHF. Potrivit contractelor de imprumut, imprumutatii erau obligati sa ramburseze ratele lunare ale creditelor in CHF si au acceptat sa isi asume riscul legat de fluctuatiile eventuale ale cursului de schimb al RON in raport cu CHF.
In timp, cursul de schimb valutar s-a schimbat semnificativ in detrimentul imprumutatilor, acestia ajungand sa plateasca dobanzi enorme bancilor. Instantele romane au fost sesizate pentru a se constata ca in conformitate cu prevederile unei directive a Uniunii1, clauza potrivit careia creditul trebuie restituit in CHF fara a se lua in considerare eventuala pierdere care poate fi cauzata imprumutaţilor in considerarea riscului de schimb valutar, constituie o clauza abuziva, care nu creeaza obligaţii in sarcina lor. Imprumutatii afirma ca la incheierea contractelor de credit, banca a prezentat produsul in mod partinitor, evidentiind doar beneficiile celor care luau imprumutul, nu si riscurile. In lumina acestei practici a bancii, clauza in litigiu trebuie sa fie considerata ca fiind abuziva.

In această privinta, Curtea de Justitie aminteste ca cerinta potrivit careia o clauza contractuala trebuie redactata in mod clar si inteligibil impune si ca contractul sa expuna in mod transparent functionarea concreta a mecanismului la care se refera clauza respectiva.

Curtea subliniaza in ipoteza in care institutia bancara nu si-a indeplinit aceste obligatii si, in consecinta, se poate examina caracterul abuziv al clauzei in litigiu, revine instantei naţionale sarcina sa evalueze, pe de o parte, posibila nerespectare de catre banca a cerinţei de buna-credinta si, pe de alta parte, existenta unui eventual dezechilibru semnificativ intre partile contractului. Evaluarea este necesar a fi facuta in raport cu momentul incheierii contractului in discutie si tinand cont de expertiza si de cunostintele băncii in ceea ce priveste posibilele variatii ale cursurilor de schimb valutar si riscurile inerente contractarii unui imprumut in moneda străina.

Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii, mentionează Curia. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problemă similara.