Tipurile de credite oferite de banci se diferentiaza, in primul rand, dupa destinatia banilor imprumutati, astfel:

Credite de consum (sau credite de nevoi personale, cum sunt denumite aceste tipuri de imprumuturi la multe banci), cand este vorba de sume obtinute pentru diverse cheltuieli personale, ce nu trebuie justificate la banca.

Credite pentru achizitia diverselor bunuri de folosinta indelungata, oferite de regula in magazine. In aceste cazuri, banca transfera sumele aferente creditelor, reprezentand contravaloarea produselor, direct magazinului respectiv.

Credite destinate investitiilor imobiliare: credite ipotecare pentru cumpararea sau constructia unei locuinte sau credite pentru renovarea casei. In primul caz, sumele imprumutate se transfera automat vanzatorului locuintei, in timp ce pentru creditele de renovare sau pentru constructia locuintelor, beneficiarul trebuie sa faca bancii dovada cheltuieilor.

Creditele pe card reprezinta un tip de imprumut special, ce nu este inclus, de regula, in categoria creditelor. Aceasta intrucat emitentii de carduri si bancile recomanda ca acest imprumut sa nu fie utilizat ca un credit obisnuit ci doar ca o rezerva de bani pentru acoperirea unei lipse de lichiditati pe termen scurt sau pentru a profita de anumite reduceri, bonusuri sau servicii speciale. Cu toate acestea, tot mai multe banci promoveaza cardul de credit cu plata in rate fara dobanda ca un card de cumparaturi, ce poate fi folosit pentru achizitii de valori tot mai mari, ce pot fi rambursate in tot mai multe rate. Creditul pe card este de doua tipuri: cardul de credit si overdraftul (descoperitul de cont) pe un card de debit, de obicei card de salarii.

Principalele deosebiri ale acestor tipuri de credite le regasim la garantiile cerute de banci, perioadele de rambursare a imprumutului, garantiile necesare, tipul dobanzilor, valuta in care se obtine.


Astfel, daca in cazul creditelor de nevoi personale si a creditelor pe card nu este nevoie de alte garantii in afara de dovada veniturilor personale sau, in unele cazuri, de unul sau mai multi garanti (coplatitori) persoane fizice, creditele destinate achizitiei unor bunuri (aparate de uz casnic, autoturisme) sau a locuintelor sunt garantate chiar cu bunurile care fac obiectul creditului.


Ceea ce inseamna ca, in cazul in care beneficiarul unui credit ipotecar sau a unui credit auto nu-si ramburseaza la timp ratele, exista riscul ca banca sa decida vanzarea masinii sau locuintei ipotecate in favoarea sa, in vederea recuperarii datoriei.


Trebuie precizat ca pentru cumpararea unor bunuri de folosinta indelungata sau a unui autoturism, cu exceptia imobilelor, se pot utiliza atat credite destinate special acestor tipuri de achizitii, cat si credite de nevoi personale, fara garantii si justificarea destinatiei. Diferenta este aceea ca, in general, creditele garantate sunt mai ieftine decat cele negarantate.