Una dintre lectiile pe care trebuie sa le invatam de la ciza este supraindatorarea. Mai exact, cum sa evitam situatia in care ne trezim ca nu mai putem plati ratele lunare aferente unuia sau mai multor credite bancare.

Pentru ca odata ajunsi in aceasta situatie, consecintele pot fi tragice, iar impactul poate fi brutal pe termen scurt sau perfid, mai greu de observat, pe termen lung.

De exemplu, in situatia in care nu ne mai putem rambursa creditul obtinut pentru cumpararea locuintei, in cateva luni riscam sa ramanem fara casa, pentru ca banca are dreptul sa o vanda pentru a-si recupera creditul.

Pe de alta parte, o persoana sau o familie care s-a indatorat cu sume prea mari, ar putea fi pusa in situatia de a cheltui cea mai mare parte a veniturilor lor lunare pentru plata ratelor la banca, astfel ca va ramane cu prea putine resurse necesare unei vieti normale: nu va putea sa se hraneasca si sa se imbrace corespunzator, sa-si trateze bolile, sa creasca bine un copil si sa investeasca in educatia lui.

Iata de ce este atat de important ca inainte de obtinerea unui imprumut sa ne calculam cu foarte mare atentie gradul de indatorare, nu doar pe moment ci si pe termen mediu si lung, in functie de varsta si de obiectivele pe care fiecare si le propune in viata.

Revenind la lectia pe care ne-a predat-o criza, trebuie sa ne gandim ca in perioada de euforie economica care a precedat-o, aproape toata lumea alerga sa se imprumute la banca pentru a-si cumpara bunuri de folosinta indelungata, masina sau casa. Nimanui nu-i era frica ca s-ar putea sa ajunga in situatia de nu le mai putea rambursa sau ca-si va cheltui aproape tot salariul pe plata ratelor. Salariile erau permanent in crestere, leul se intarea in raport cu euro, pretul imobilelor explodase.

Nimanui nu-i pasa de cat de mult se indatora, toata lumea urmarea sa obtina un credit cat mai mare, nu cat mai ieftin. Iar intrarea in Uniunea Europeana a facut si mai mult rau, pentru ca BNR a relaxat normele de creditare, astfel ca gradul de indatorare a romanilor a crescut incepand din vara lui 2007, adica in perioada in care pretul imobilelor au ajuns la cele mai ridicate niveluri.

Concret, inainte de 2007, gradul de indatoare nu putea depasi 40%, ulterior acesta ajungand pana la cel mult 70%. Sa vedem insa ce inseamna concret gradul de indatorare.

Ce este si cum se calculeaza gradul de indatorare

Gradul de indatorare reprezinta raportul dintre valoarea ratelor lunare la credite si veniturile nete, din care se scad cheltuielile de subzistenta, in jurul a 250 de lei pentru fiecare individ.

Pana in luna mai 2007, cand au fost relaxate reglementarile privind gradul de indatorare, normele BNR nu permiteau bancilor sa acorde imprumuturi cu un grad de indatorare mai mare de 30% in cazul creditelor de consum si de 35% pentru cele imobiliare. In cazul existentei mai multor tipuri de credite, gradul de indatorare nu putea sa depaseasca 40%.

Concret, la un venit de 1.000 de lei lunar, rata pe care o putem achita pentru un credit nu poate fi mai mare de 400 de lei, in cazul unui grad de indatorare de 40%, iar daca se includ si cheltuielile de subzistenta de 250 de lei, atunci rata nu poate depasi 150 de lei.

Incepand din toamna lui 2007, BNR a relaxat conditiile de accesare a imprumuturilor, in special in ceea ce priveste gradul de indatorare. Acesta poate ajunge in prezent pana la 70% din veniturile eligibile, care se calculeaza dupa scaderea cheltuielilor de subzistenta din venitul net.

Este bine de stiut ca fiecare banca are propriile norme de creditare aprobate de BNR, astfel ca unele institutii de credit pot aplica un grad mai mare de indatorare decat altele, conform propriilor norme de risc, ceea ce inseamna ca pot acorda un credit mai mare, in timp ce la altele, aceeasi persoana se poate califica la un credit mai mic.

La fel de important este faptul ca gradul de indatorare depinde de o serie de factori, printre cei mai importanti fiind nivelul veniturilor, a valutei in care se obtine imprumutul precum si garantiile aferente. Cu alte cuvinte, gradul de indatorare creste cu cat veniturile sunt mai mari si riscul aferent imprumutului este mai redus. In medie insa, gradul de indatorare se situeaza in jurul a 40-50% din venituri, bancile fiind acum mai predente dupa invatamintele trase in urma crizei, cand o serie de clienti au ajuns in situatia de a fi supraindatorati, cu rate care ating sau chiar depasesc nivelul veniturilor.

Ce lectii putem invata de la criza

Este important, asadar, sa invatam cateva lectii din recenta criza pentru a nu ajunge si noi intr-o astfel de situatie.

Cea mai importanta se refera, fireste, la gradul de indatorare, mai ales atunci cand utilizam mai multe tipuri de credite: un credit ipotecar, un card de credit, poate chiar un credit sau un leasing pentru masina. E important sa calculam gradul de indatorare pentru toate aceste tipuri de imprumuturi, astfel incat suma ratelor sa se afle la un nivel prudent in raport cu veniturile prezente si nu cu cele anticipate in viitor.

Concret, trebuie sa ne lasam marje de manevra in cazul mai multor riscuri care ar putea sa ne pericliteze capacitatea de rambursare a ratelor. De exemplu, un credit obtinut cu o dobanda promotionala in primele sase luni sau in primul an poate sa majoreze ulterior rata lunara cu procente semnificative, de 20% sau chiar mai mult.

Un alt factor de risc important este cursul de schimb. Nu trebuie sa scapam din vedere ca in perioada crizei leul s-a depreciat cu pana la 25% fata de euro si chiar mai mult in raport cu francul elvetian! Nu sunt putini cei care au suportat ambele tipuri de socuri amintite mai sus (cresterea dobanzilor si a cursului), ceea ce le-a majorat cu pana la 50% gradul de indatorare!

Insa e bine sa tinem seama nu doar de riscurile aferente strict conditiilor financiare, legate de cresterea dobanzilor, a cursului sau cele ce pot aparea in cazul reducerii veniturilor sau chiar a somajului.

Inainte de a ne calcul nivelul ratei bancare pe care o vom suporta, trebuie sa ne facem planuri si in privinta sumelor de bani pe care trebuie sa le punem deoparte pentru alte proiecte legate de viata particulara, de cea familiala sau profesionala: daca vom avea nevoie sa platim niste cursuri de specializare, scoala sau alte cheltuieli pentru copii, vacanta etc. In plus, e bine sa ne rezervam si un anumit procent, macar 2-3% din venituri, pentru a face economii, a strange bani pentru a-i avea la dispozitie tocmai pentru situatii dificile cum este supraindatoarea!